SCHIMBAREA LA FAȚĂ
Lumina Taborică care lucrează, trăiește și dă viață
Înainte de a merge spre Crucea pătimirilor, Mântuitorul a ales trei
ucenici cu care a urcat pe culmea abruptă a Taborului pentru a le
descoperi şi lor slava ce o avea de la Tatăl, înainte de întemeierea
lumii. Împărăţia Sa trebuia să se descopere ochilor omeneşti şi să-i
întărească pentru a o putea privi. Cerurile s-au aprins, părţile
nevăzute ale cetăţii lui Dumnezeu s-au deschis şi lumina a descoperit
slava eternă a Dumnezeirii. Despre Schimbarea la Faţă vorbesc cei trei
Evanghelişti: Matei 17, 1-9, Marcu 9, 12-13 şi Luca 9, 28-36.
Schimbarea la Faţă a întărit Apostolilor credinţa că Învăţătorul lor este cu adevărat Mesia
Mărturia
Tatălui îi copleşește pe ucenici, care cuprinşi de spaimă cad cu feţele
la pământ, ca nişte oameni simpli ajunşi să trăiască întâmplări
extraordinare, de neînchipuit.
„Sculaţi-vă, nu vă temeţi!”, le va
zice Domnul şi ucenicii se vor trezi iar singuri, nemaivăzând pe Moise
şi Ilie, sfătuiţi în linişte să nu povestească despre aceasta, până când
Fiul Omului va învia din morţi, săvârşind astfel cea mai mare minune a
Sa.
Schimbarea la Faţă a întărit Apostolilor credinţa că Învăţătorul
lor este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu şi Mesia, Cel propovăduit de Lege
şi profeţi. El nu poate fi confundat nici cu Ioan Botezătorul, nici cu
Ilie, nici cu Ieremia, cu nici unul din proroci şi este Cel care are
toată stăpânirea asupra vieţii şi a morţii.
„Lumina care lucrează, trăiește și dă viață...”
Episodul Schimbării la Față din Noul Testament continuă viziunile din
Vechiul Testament unde găsim imagini asemănătoare: „Un fel de foc, un
fel de lumină strălucitoare Îl împresura de jur împrejur. Cum este
curcubeul care se află pe cer la vreme de ploaie, aşa era înfăţişarea
acelei lumini strălucitoare care-l înconjura. Astfel era chipul slavei
Domnului” (Iezechiel 1, 28) sau „îmbrăcămintea Lui era albă ca zăpada,
iar părul capului Său, alb ca Luna; tronul Său, flăcări de foc, roţile
lui, foc arzător” (Daniel, 7-9).
Sfântul Simeon explică de ce
Dumnezeu nu poate fi închipuit decât în lumina neapropiată. „Această
lumină ce nu se stinge niciodată este fără schimbare, fără transformare,
neapusă; ne luminează, vorbeşte, lucrează, trăieşte şi dă viaţă,
transformă în lumină pe cei ce-i luminează. Dumnezeu este lumina şi cei
pe care-i consideră vrednici de a-L vedea Îl văd ca lumină: cei care
L-au primit, L-au primit ca lumină. Căci lumina slavei Sale precede faţa
Sa şi e cu neputinţă ca El să Se arate în alt chip decât în lumină”
Sursa http://ziarullumina.ro/lumina-taborica-promisiunea-divina-a-transfigurarii-lumii-104283.html